51. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.“
52. Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului.
53. Și robul a scos scule de argint, scule de aur, și îmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale.
54. După aceea, au mîncat și au băut, el și oamenii cari erau împreună cu el și s’au culcat. Dimineața cînd s’au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpînul meu.“
55. Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.“
56. El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpînul meu.“
57. Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, și s’o întrebăm.“
58. Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?“ „Da, vreau,“ a răspuns ea.