47. Eu am întrebat-o, și am zis: „A cui fată ești?“ Ea a răspuns: „Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.“ I-am pus veriga în nas, și brățările la mîni.
48. Apoi am plecat capul, m’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, și am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m’a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
49. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpînul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăș, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.“
50. Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău nici bine.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.“
52. Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului.
53. Și robul a scos scule de argint, scule de aur, și îmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale.
54. După aceea, au mîncat și au băut, el și oamenii cari erau împreună cu el și s’au culcat. Dimineața cînd s’au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpînul meu.“