42. Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,
43. iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă, și căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta,“
44. și care îmi va răspunde: „Bea tu însuți, și voi da de băut și cămilelor tale,“ fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!“
45. Înainte de a sfîrși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu vadra pe umăr, s’a coborît la izvor, și a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.“
46. Ea s’a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului, și a zis: „Bea, și voi da de băut și cămilelor tale.“ Am băut, și a dat de băut și cămilelor mele.
47. Eu am întrebat-o, și am zis: „A cui fată ești?“ Ea a răspuns: „Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.“ I-am pus veriga în nas, și brățările la mîni.
48. Apoi am plecat capul, m’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, și am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m’a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
49. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpînul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăș, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.“
50. Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău nici bine.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.“
52. Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului.