39. Eu am zis stăpînului meu: „Poatecă femeia n’are să vrea să mă urmeze.“
40. Și el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul Său cu tine, și-ți va da izbîndă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu.
41. Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi-l faci.“
42. Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,
43. iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă, și căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta,“
44. și care îmi va răspunde: „Bea tu însuți, și voi da de băut și cămilelor tale,“ fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!“
45. Înainte de a sfîrși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu vadra pe umăr, s’a coborît la izvor, și a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.“
46. Ea s’a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului, și a zis: „Bea, și voi da de băut și cămilelor tale.“ Am băut, și a dat de băut și cămilelor mele.
47. Eu am întrebat-o, și am zis: „A cui fată ești?“ Ea a răspuns: „Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.“ I-am pus veriga în nas, și brățările la mîni.
48. Apoi am plecat capul, m’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, și am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m’a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
49. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpînul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăș, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.“
50. Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău nici bine.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.“
52. Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului.
53. Și robul a scos scule de argint, scule de aur, și îmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale.
54. După aceea, au mîncat și au băut, el și oamenii cari erau împreună cu el și s’au culcat. Dimineața cînd s’au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpînul meu.“
55. Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.“
56. El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpînul meu.“
57. Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, și s’o întrebăm.“
58. Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?“ „Da, vreau,“ a răspuns ea.
59. Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.