26. Atunci omul a plecat capul, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului,
27. zicînd: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n’a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpînul meu! Domnul m’a îndreptat în casa fraților stăpînului meu.“
28. Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.
29. Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
30. Văzuse veriga și brățările în mînile sorei sale, și auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: „Așa mi-a vorbit omul acela.“ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,
31. și a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, și am pregătit un loc pentru cămile.“
32. Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor cari erau cu el.
33. Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.“ „Vorbește!“ a zis Laban.
34. Atunci el a zis: „Eu sînt robul lui Avraam.
35. Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.
36. Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneță, un fiu stăpînului meu; și lui i-a dat el tot ce are.
37. Stăpînul meu m’a pus să jur, și a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în țara cărora locuiesc;
38. ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.“