Vechiul Testament

Noul Testament

Genesa 24:20-37 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

20. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăș la fîntînă ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.

21. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

22. Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.

23. Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?“

24. Ea a răspuns: „Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.“

25. Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug, și este și loc de găzduit peste noapte.“

26. Atunci omul a plecat capul, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului,

27. zicînd: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n’a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpînul meu! Domnul m’a îndreptat în casa fraților stăpînului meu.“

28. Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.

29. Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

30. Văzuse veriga și brățările în mînile sorei sale, și auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: „Așa mi-a vorbit omul acela.“ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,

31. și a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, și am pregătit un loc pentru cămile.“

32. Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor cari erau cu el.

33. Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.“ „Vorbește!“ a zis Laban.

34. Atunci el a zis: „Eu sînt robul lui Avraam.

35. Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.

36. Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneță, un fiu stăpînului meu; și lui i-a dat el tot ce are.

37. Stăpînul meu m’a pus să jur, și a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în țara cărora locuiesc;

Citiți capitolul complet Genesa 24