17. Robul a alergat înaintea ei, și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.“
18. „Bea, domnul meu,“ a răspuns ea. Și s’a grăbit de a plecat vadra pe mînă, și i-a dat să bea.
19. După ce i-a dat și a băut de s’a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, pînă vor bea și se vor sătura.“
20. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăș la fîntînă ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.
21. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
22. Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.
23. Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?“
24. Ea a răspuns: „Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.“
25. Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug, și este și loc de găzduit peste noapte.“
26. Atunci omul a plecat capul, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului,