10. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, și a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preț ale stăpînului său. S’a sculat, și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.
12. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, și îndură-Te de stăpînul meu Avraam.
13. Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
14. Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau,“ și care va răspunde: „Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale,“ să fie aceea, pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpînul meu.“
15. Nu sfîrșise el încă de vorbit, și-a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16. Fata era foarte frumoasă; era fecioară, și nici un bărbat n’avusese legături cu ea. Ea s’a pogorît la izvor, și-a umplut vadra și s’a suit iarăș.
17. Robul a alergat înaintea ei, și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.“
18. „Bea, domnul meu,“ a răspuns ea. Și s’a grăbit de a plecat vadra pe mînă, și i-a dat să bea.
19. După ce i-a dat și a băut de s’a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, pînă vor bea și se vor sătura.“
20. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăș la fîntînă ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.
21. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
22. Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.