21. Deaceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; și dacă nu va fi așa, voi ști.“
22. Bărbații aceia s’au depărtat, și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23. Avraam s’a apropiat, și a zis: „Vei nimici Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău?“
24. Poate că în mijlocul cetății sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei, și nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei?
25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?“
26. Și Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetății, voi ierta tot locul acela din pricina lor.“
27. Avraam a luat din nou cuvîntul, și a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf și cenușă.
28. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni.“
29. Avraam I-a vorbit mai departe, și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici pentru cei patruzeci.“
30. Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.“
31. Avraam a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei douăzeci.“