2. M’am uitat, și iată că era un chip care avea o înfățișare de om; dela coapse în jos, era foc, și dela coapse în sus era ceva strălucitor, ca niște aramă lustruită.
3. El a întins ceva ca o mînă, și m’a apucat de zulufii capului. Duhul m’a răpit între pămînt și cer și m’a dus, în vedenii dumnezeiești, la Ierusalim, la ușa porții dela curtea din lăuntru, care caută spre meazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stîrnea gelozia Domnului.
4. Și iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, așa cum o văzusem în vale.
5. El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!“ Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.
6. Și El mi-a zis:„Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urîciuni, pe cari le săvîrșește aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sfîntul Meu locaș? Dar vei mai vedea și alte urîciuni și mai mari!“
7. Atunci m’a dus la poarta curții. M’am uitat, și iată că era o gaură în părete!
8. Și mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în părete!“ Am săpat în zid, și iată că era o ușă.
9. Și mi-a zis: „Intră, și vezi urîciunile cele rele, pe cari le săvîrșesc ei aici!“
10. Am intrat și m’am uitat; și iată că erau tot felul de chipuri de tîrîtoare și de dobitoace urîcioase, și toți idolii casei lui Israel, zugrăviți pe perete de jur împrejur.
11. Înaintea acestor idoli stăteau șaptezeci de oameni din bătrînii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Șafan; fiecare din ei avea o cădelniță în mînă și se înălța un nor gros de tămîie.