1. M’a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.
2. Și iată că slava Domnezeului lui Israel venea dela răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, și pămîntul strălucea de slava Sa.
3. Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem cînd venisem să nimicesc cetatea; și vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem, lîngă rîul Chebar. Și am căzut cu fața la pămînt.
4. Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit.
5. Atunci, Duhul m’a răpit și m’a dus în curtea dinlăuntru. Și Casa era plină de slava Domnului!
6. Am auzit pe cineva vorbindu-mi din Casă, și un om stătea lîngă mine.
7. El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui vecinic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel și împărații lor nu-Mi vor mai pîngări Numele Meu cel sfînt, prin curviile lor și prin trupurile moarte ale împăraților lor la moartea lor,
8. ca atunci cînd își puneau pragul lor lîngă pragul Meu, stîlpii lor lîngă stîlpii Mei, și nu era de cît un zid între Mine și ei. Așa au pîngărit ei Numele Meu cel sfînt cu urîciunile pe cari le-au săvîrșit; de aceea i-am mistuit în mînia Mea.
9. Acum vor depărta de la Mine curviile lor și trupurile moarte ale împăraților lor, și voi locui vecinic în mijlocul lor.
10. Tu, însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul, și să roșească de nelegiuirile lor.