10. Am proorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat, și au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.
11. El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: «Ni s’au uscat oasele, ni s’a dus nădejdea; sîntem pierduți!“
12. Deaceea, proorocește, și spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, și vă voi aduce iarăș în țara lui Israel.
13. Și veți ști că Eu sînt Domnul, cînd vă voi deschide mormintele, și vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!
14. Voi pune Duhul Meu în voi, și veți trăi; vă voi așeza iarăș în țara voastră, și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am făcut, zice Domnul.“
15. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
16. „Fiul omului, ia o bucată de lemn, și scrie pe ea: «Pentru Iuda și pentru copiii lui Israel, cari sînt tovarășii lui.» Ia apoi o altă bucată de lemn, și scrie pe ea: „Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, și pentru toată casa lui Israel, care este tovarășa lui.“
17. După aceea, împreună-le una cu alta, într’o singură bucată, așa încît să fie una în mîna ta.
18. Și cînd îți vor zice copiii poporului tău: „Nu vrei să ne lămurești ce înseamnă lucrul acesta?“
19. să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mîna lui Efraim, și al semințiilor lui Israel cari-i sînt tovarășe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, și voi face un singur lemn, așa că vor fi una în mîna Mea.“
20. Toiegele de lemn, pe cari vei scrie, să le ții astfel în mîna ta, supt ochii lor.