1. Tu, fiul omului, proorocește asupra munților lui Israel, și spune: „Munți ai lui Israel, ascultați Cuvîntul Domnului!
2. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentrucă vrăjmașul a zis despre voi: «Ha! Ha! Aceste înălțimi vecinice au ajuns moștenirea noastră!»
3. proorocește și zi: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Da, pentrucă din toate părțile au voit să vă pustiiască și să vă înghită, ca să ajungeți moștenirea altor neamuri, și pentrucă ați fost de batjocura și de ocara popoarelor,
4. de aceea, munți ai lui Israel, ascultați Cuvîntul Domnului Dumnezeu! Așa vorbește Domnul Dumnezeu munților și dealurilor, rîurilor și văilor, dărîmăturilor pustii și cetăților părăsite, cari au ajuns de prada și de rîsul celorlalte neamuri din prejur;
5. „așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri și împotriva întregului Edom, cari și-au însușit țara Mea, și s’au bucurat din toată inima lor și cu tot disprețul sufletului lor, ca să-i jăfuiască roadele.
6. De aceea, proorocește despre țara lui Israel, și spune munților și dealurilor, rîurilor și văilor: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, vorbesc în gelozia și urgia Mea, pentrucă suferiți ocară din partea neamurilor!“
7. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Îmi ridic mîna și jur, că neamurile cari vă înconjoară, își vor purta ele însele ocara!
8. Iar voi, munți ai lui Israel, veți da crengi, și vă veți purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sînt aproape să se întîmple.
9. Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, și veți fi lucrați și sămănați.
10. Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toți! Cetățile vor fi locuite, și se vor zidi iarăș dărîmăturile.
11. Voi înmulți pe oamenii și vitele, cari vor crește și se vor înmulți: voi face să fiți locuiți ca și mai înainte, și vă voi face mai mult bine decît odinioară; și veți ști că Eu sînt Domnul.
12. Voi face să umble pe voi oameni, și anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpîni; și tu vei fi moștenirea lor, și nu-i vei mai nimici.“
13. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentrucă ți se zice: «Tu, țară, ai mîncat oameni, ți-ai nimicit chiar și neamul tău,»
14. din pricina aceasta, de acum încolo nu vei mai mînca oameni, și nu-ți vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.
15. De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile neamurilor, și nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ți vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.“
16. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
17. „Fiul omului, cei din casa lui Israel, cînd locuiau în țara lor, au spurcat-o prin purtarea lor și prin faptele lor; așa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăției ei.
18. Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sîngelui pe care-l vărsaseră în țară, și din pricina idolilor cu cari o spurcaseră.
19. I-am risipit printre neamuri, și au fost împrăștiați în felurite țări; i-am judecat după purtarea și faptele lor rele.