11. Spune-le: «Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă dela calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreți să muriți voi, casa lui Israel?» –
12. Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: «Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mîntui în ziua fărădelegii lui, și cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua cînd se va întoarce dela ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua cînd va săvîrși o fărădelege.
13. Cînd zic celui neprihănit că va trăi negreșit, – dacă se încrede în neprihănirea lui și săvîrșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvîrșit-o.
14. Dimpotrivă cînd zic celui rău: «Vei muri!» – dacă se întoarce dela păcatul lui și face ce este bine și plăcut,
15. dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile cari dau viața, și nu săvîrșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit, și nu va muri.
16. Toate păcatele pe cari le-a săvîrșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit!»
17. Copiii poporului tău zic: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Totuș, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
18. Dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui și săvîrșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.
19. Dar dacă cel rău se întoarce dela răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!
20. Fiindcă ziceți: «Calea Domnului nu este dreaptă!» vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!“
21. În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine și a zis: „Cetatea a fost luată!“
22. Dar mîna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese gura pînă a venit el la mine dimineața. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut.
23. Atunci Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
24. „Fiul omului, ceice locuiesc în dărîmăturile acelea în țara lui Israel zic: «Avraam era singur, și tot a moștenit țara; dar noi sîntem mulți și țara ne-a fost dată în stăpînire!»