4. Apele îl făcuseră să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui îi scăldau răsadnița, și își trimiteau pîraele la toți copacii de pe cîmp.
5. De aceea, tulpina lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe cîmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau, de mulțimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.
6. Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele cîmpului fătau supt ramurile lui, și tot felul de neamuri multe locuiau supt umbra lui.
7. Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseță.
9. Îl făcusem atît de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pismuiau toți copacii Edenului, cari se aflau în grădina lui Dumnezeu.
10. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentrucă avea o tulpină așa de înaltă, pentrucă își înălța vîrful pînă la nori și inima i se mîndrea cu înălțimea lui,
11. l-am dat în mînile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
12. Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s’au sfărîmat în toate puvoaiele țării; și toate popoarele pămîntului au plecat dela umbra lui, și l-au părăsit.
13. Pe sfărîmăturile lui au venit și s’au așezat toate păsările cerului, și toate fiarele cîmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui,