14. ca să nu se mai îngîmfe niciunul din copacii de lîngă ape cu înălțimea lor, și să nu-și mai ridice vîrful pînă în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor; căci toți sînt dați pradă morții, în adîncimile pămîntului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.
15. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În ziua cînd s’a pogorît în locuința morților, am răspîndit jalea, am acoperit adîncul din pricina lui, și i-am oprit rîurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe cîmp s’au uscat.
16. De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, cînd l-am aruncat în locuința morților, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, și s’au mîngîiat în adîncimile pămîntului toți copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape.
17. S’au pogorît și ei cu el în locuința morților, la cei ce au pierit uciși de sabie, ei cari erau brațul lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.
18. Cu cine poți fi asemuit tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuș vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adîncimile pămîntului, și vei fi culcat în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu ceice au pierit uciși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.“