14. Cînd m’a răpit Duhul și m’a luat, mergeam amărît și mînios, și mîna Domnului apăsa tare peste mine.
15. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război cari locuiau la rîul Chebar, în locul unde se aflau; și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile.
16. După șapte zile, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
17. „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Cînd vei auzi un cuvînt, care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea!
18. Cînd voi zice celui rău: «Vei muri negreșit!», dacă nu-l vei înștiința, și nu-i vei spune, ca să-l întorci dela calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sîngele din mîna ta!
19. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce dela răutatea lui și dela calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îți vei mîntui sufletul!
20. Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte, și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sîngele din mîna ta!
21. Dar dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască, și nu va păcătui, va trăi, pentrucă a primit înștiințarea, iar tu îți vei mîntui sufletul!“
22. Și mîna Domnului a venit peste mine acolo, și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale, și acolo îți voi vorbi!“
23. M’am sculat, și m’am dus în vale; și iată că slava Domnului s’a arătat acolo, așa cum o văzusem la rîul Chebar. Atunci am căzut cu fața la pămînt.
24. Duhul a intrat în mine, și m’a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă!“
25. Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu cari te vor lega, ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor.