6. Și tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiți, și cu amărăciunea în suflet, gemi supt privirile lor!
7. Și dacă te vor întreba: „Pentru ce gemi?“ să răspunzi: „Pentru că vine o veste“… Cînd va veni, toate inimile se vor înspăimînta, toate mînile vor slăbi, toate sufletele se vor mîhni, și toți genunchii se vor topi ca apa!…Iată că vine, a sosit, – zice Domnul, Dumnezeu!“
8. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
9. „Fiul omului, proorocește și spune: „Așa vorbește Domnul. Zi: „Sabia, da, sabia este ascuțită, și lustruită.
10. Este ascuțită pentru măcel, și lustruită ca să lucească!… O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn…
11. A dat-o la lustruit, ca s’o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelărește.
12. Strigă și vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voivozilor lui Israel, cari sînt dați pradă săbiei împreună cu poporul Meu; deaceea bate-te pe coapsă!
13. Da, încercarea s’a făcut, și ce va fi dacă toiagul acesta de cîrmuire, care nesocotește totul, va fi nimicit? zice Domnul Dumnezeu!“
14. „Și tu, fiul omului, proorocește, și bate din mîni! Loviturile săbiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmărește de toate părțile.
15. Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulțesc pe cei loviți, deaceea am tras sabia, amenințîndu-i la toate porțile lor. Vai! e făcută să fulgere, și ascuțită pentru măcel!