1. În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinșii de război dela rîul Chebar, s’au deschis cerurile, și am avut vedenii dumnezeiești.
2. În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, –
3. Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; și acolo a venit mîna Domnului peste el.
4. M’am uitat, și iată că a venit dela mează-noapte un vînt năpraznic, un nor gros, și un snop de foc, care răspîndea de jurîmprejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului.
5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească.
6. Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi.
7. Picioarele lor erau drepte, și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel, și scînteiau ca niște aramă lustruită.
8. Supt aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mîni de om; și toate patru aveau fețe și aripi.
9. Aripile lor erau prinse una de alta. Și cînd mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.
10. Cît despre chipul fețelor lor era așa: înainte, toate aveau o față de om; la dreapta lor, toate patru aveau cîte o față de leu, la stînga lor, toate patru aveau cîte o față de bou, iar înapoi, toate patru aveau cîte o față de vultur.
11. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa că două din aripile lor ajungeau pînă la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile.
12. Fiecare mergea drept înainte, și anume încotro le mîna duhul să meargă, într’acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.
13. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, cari ardeau; și ceva ca niște făclii umbla încoace și încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, și din el ieșeau fulgere.
14. Făpturile vii însă cînd alergau și se întorceau, erau ca fulgerul.
15. Mă uitam la aceste făpturi vii, și iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru fețe ale lor.
16. Înfățișarea acestor roate și materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, și toate patru aveau aceeaș întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roate.
17. Cînd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, și nu se întorceau deloc în mersul lor.
18. Aveau niște obezi de o înălțime înspăimîntătoare, și pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur împrejur.
19. Cînd mergeau făpturile vii, mergeau și roatele pe lîngă ele; și cînd se ridicau făpturile vii dela pămînt, se ridicau și roatele.
20. Unde le mîna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; și împreună cu ele se ridicau și roatele, căci duhul făpturilor vii era în roate.
21. Cînd mergeau făpturile vii, mergeau și roatele; cînd se opreau ele, se opreau și roatele; cînd se ridicau depe pămînt, se ridicau și roatele; căci duhul făpturilor vii era în roate.
22. Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, și se întindea în aer sus peste capetele lor.
23. Supt cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau fiecare cîte două aripi, cari le acopereau trupurile.
24. Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, și ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri; iar cînd se opreau, își lăsau aripile în jos.
25. Și venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar cînd se opreau își lăsau aripile în jos.
26. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el.
27. Am mai văzut iarăș o lucire de aramă lustruită ca niște foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, și care strălucea de jur împrejur; dela chipul rărunchilor lui pînă sus, și dela chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.
28. Ca înfățișarea curcubeului, care sta în nor într’o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu fața la pămînt, și am auzit glasul Unuia care vorbea.