28. Rugați-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete și piatră; și vă voi lăsa să plecați, și nu veți mai fi opriți.“
29. Moise i-a zis: „Cînd voi eși din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai bate piatra, ca să știi că al Domnului este pămîntul!
30. Dar știu că tu și slujitorii tăi tot nu vă veți teme de Domnul Dumnezeu.“
31. Inul și orzul se prăpădiseră, pentrucă orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;
32. grîul și ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau tîrzii.
33. Moise a plecat dela Faraon, și a eșit afară din cetate; și-a ridicat mînile spre Domnul, tunetele și piatra au încetat, și n’a mai căzut ploaia pe pămînt.
34. Faraon, văzînd că ploaia, piatra și tunetele încetaseră, n’a contenit să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui.
35. Lui Faraon i s’a împietrit inima și n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.