23. Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mîne.“
24. Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște cînești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui, și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște cînești.
25. Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: „Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în țară.“
26. Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem așa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sînt o urîciune pentru Egipteni. Și dacă am aduce, subt ochii lor, jertfe cari sînt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
27. Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, și acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.“
28. Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecați, ca să aduceți jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtați prea mult, dacă plecați. Rugați-vă pentru mine.“
29. Moise a răspuns: „Am să ies dela tine, și am să mă rog Domnului. Mîne, muștele se vor depărta dela Faraon, dela slujitorii lui, și dela poporul lui. Dar, să nu ne mai înșele Faraon, ne vrînd să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.“
30. Moise a ieșit dela Faraon, și s’a rugat Domnului.
31. Domnul a făcut cum cerea Moise; și muștele s’au depărtat dela Faraon, dela slujitorii lui, și dela poporul lui. N’a mai rămas una.
32. Dar Faraon, și de data aceasta, și-a împietrit inima, și n’a lăsat pe popor să plece.