10. El a răspuns: „Mîne“. Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.
11. Broaștele se vor depărta dela tine și din casele tale, dela slujitorii tăi și dela poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu.“
12. Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu cari lovise pe Faraon.
13. Domnul a făcut cum cerea Moise; și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare.
14. Le-au strîns grămezi, și țara s’a împuțit.
15. Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima, și n’a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spuse Domnul.
16. Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Intinde’ți toiagul, și lovește țărîna pămîntului, și se va preface în păduchi, în toată țara Egiptului.“
17. Așa au făcut. Aaron și-a întins mîna cu toiagul, și a lovit țărîna pămîntului; și s’a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărîna pămîntului s’a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului.
18. Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n’au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace.
19. Și vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s’a împietrit, și n’a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
20. Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineață, și du-te înaintea lui Faraon, cînd are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: «Așa vorbește Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
21. Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimet muște cînești împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muște, și pămîntul va fi acoperit de ele.
22. Dar, în ziua aceea voi deosebi ținutul Gosen, unde locuește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentruca să cunoști că Eu, Domnul, sînt în mijlocul ținutului acestuia.