14. Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
15. Du-te la Faraon dis de dimineață, cînd are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul rîului. Să-ți iei în mînă toiagul, care a fost prefăcut în șarpe,
16. și să zici lui Faraon: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, m’a trimes la tine, să-ți spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că pînă acum n’ai ascultat.»
17. Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște că Eu sînt Domnul. Am să lovesc apele rîului cu toiagul din mîna mea; și ele se vor preface în sînge.
18. Peștii din rîu vor pieri, rîul se va împuți, așa că le va fi greață Egiptenilor să bea din apa rîului.“
19. Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Ia-ți toiagul, și întinde-ți mîna peste apele Egiptenilor, peste rîurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor, și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sînge; și va fi sînge în toată țara Egiptului, atît în vasele de lemn cît și în vasele de piatră.“
20. Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, și a lovit apele rîului, subt ochii lui Faraon și subt ochii slujitorilor lui; și toate apele rîului s’au prefăcut în sînge.
21. Peștii din rîu au pierit, rîul s’a împuțit, așa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa rîului, și a fost sînge în toată țara Egiptului.