11. Dar Faraon a chemat pe niște înțelepți și pe niște vrăjitori, și vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor.
12. Toți și-au aruncat toiegele, și s’au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.
13. Inima lui Faraon s’a împietrit, și n’a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
14. Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
15. Du-te la Faraon dis de dimineață, cînd are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul rîului. Să-ți iei în mînă toiagul, care a fost prefăcut în șarpe,
16. și să zici lui Faraon: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, m’a trimes la tine, să-ți spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că pînă acum n’ai ascultat.»
17. Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște că Eu sînt Domnul. Am să lovesc apele rîului cu toiagul din mîna mea; și ele se vor preface în sînge.
18. Peștii din rîu vor pieri, rîul se va împuți, așa că le va fi greață Egiptenilor să bea din apa rîului.“