21. Domnul a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ți le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, și nu va lăsa pe popor să plece.
22. Tu vei zice lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.
23. Îți spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.“
24. În timpul călătoriei, într’un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, și a vrut să-l omoare.
25. Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului său, și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: „Tu ești un soț de sînge pentru mine.“
26. Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sînge!“ din pricina tăierii împrejur.
27. Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.“ Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, și l-a sărutat.
28. Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, și toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.
29. Moise și Aaron și-au văzut de drum, și au adunat pe toți bătrînii copiilor lui Israel.
30. Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; și Moise a făcut semnele înaintea poporului.
31. Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferința; și s’au plecat și s’au aruncat cu fața la pămînt.