10. Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea ușoară; și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba mi-este încurcată.“
11. Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
12. Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus.“
13. Moise a zis: „Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeți.“
14. Atunci Domnul S’a mîniat pe Moise, și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuș vine înaintea ta; și, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui.
15. Tu îi vei vorbi, și vei pune cuvintele în gura lui; și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui; și vă voi învăța ce veți avea de făcut.
16. El va vorbi poporului pentru tine, îți va sluji drept gură, și tu vei ținea pentru el locul lui Dumnezeu.
17. Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele.“
18. Moise a plecat; și, cînd s’a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la frații mei, cari sînt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.“ Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!“
19. Domnul a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toți ceice umblau să-ți ia viața, au murit.“
20. Moise și-a luat nevasta și copiii, i-a pus călări pe măgari, și s’a întors în țara Egiptului. Și-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu.
21. Domnul a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ți le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, și nu va lăsa pe popor să plece.
22. Tu vei zice lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.
23. Îți spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.“
24. În timpul călătoriei, într’un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, și a vrut să-l omoare.