8. Foarte curînd s’au abătut dela calea, pe care le-o poruncisem Eu; și-au făcut un vițel turnat, s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui, i-au adus jertfe, și au zis: «Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului!“
9. Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpățînat.
10. Acum, lasă-Mă; mînia Mea are să se aprindă împotriva lor: și-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoșul unui neam mare.“
11. Moise s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, și a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mînia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mînă tare?
12. Pentruce să zică Egiptenii: «Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți, și ca să-i șteargă de pe fața pămîntului?»Întoarce-Te din iuțeala mîniei Tale și lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău.
13. Adu-ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurîndu-Te pe Tine însuți: «Voi înmulți sămînța voastră ca stelele cerului, voi da urmașilor voștri toată țara aceasta, de care am vorbit, și ei o vor stăpîni în veac.“
14. Și Domnul S’a lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.
15. Moise s’a întors și s’a pogorît de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Tablele erau scrise pe amîndouă părțile, pe o parte și pe alta.
16. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.
17. Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, și a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!“
18. Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiți; ce aud eu, este glasul unor oameni cari cîntă!“
19. Și, pe cînd se apropia de tabără,a văzut vițelul și jocurile. Moise s’a aprins de mînie, a aruncat tablele din mînă, și le-a sfărîmat de piciorul muntelui.
20. A luat vițelul, pe care-l făcuseră ei, și l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenușă, a presărat cenușa pe fața apei, și a dat-o copiilor lui Israel s’o bea.
21. Moise a zis lui Aaron: „Ce ți-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atît de mare?“
22. Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mînie domnul meu! Tu singur știi că poporul acesta este pornit la rău.
23. Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu, care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s’a făcut!»
24. Eu le-am zis: «Cine are aur, să-l scoată!» Și mi l-au dat; l-am aruncat în foc, și din el a ieșit vițelul acesta.“
25. Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmașilor săi; –
26. s’a așezat la ușa taberii, și a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!“ Și toți copiii lui Levi s’au strîns la el.