22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stînga lor.
23. Egiptenii i-au urmărit; și toți caii lui Faraon, carăle și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării.
24. În straja dimineții, Domnul, din stîlpul de foc și de nor, S’a uitat spre tabăra Egiptenilor, și a aruncat învălmășala în tabăra Egiptenilor.
25. A scos roatele carălor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.“
26. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mîna spre mare; și apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carăle lor și peste călăreții lor.“
27. Moise și-a întins mîna spre mare. Și în spre dimineață, marea și-a luat iarăș repeziciunea cursului, și la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.
28. Apele s’au întors, și au acoperit carăle, călăreții și toată oastea lui Faraon, cari intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n’a scăpat.
29. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stînga lor.
30. În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; și Israel a văzut pe Egipteni morți pe țărmul mării.
31. Israel a văzut mîna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Și poporul s’a temut de Domnul, și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.