10. Să ții porunca aceasta la vremea hotărîtă, din an în an.
11. Cînd te va aduce Domnul în țara Cananiților, cum a jurat ție și părinților tăi, și cînd ți-o va da,
12. să închini Domnului pe orice întîi-născut, chiar pe orice întîi-născut din vitele, pe cari le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
13. Să răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriței; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
14. Și cînd te va întreba fiul tău într’o zi: «Ce înseamnă lucrul acesta?» să-i răspunzi: «Prin mîna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
15. și, fiindcă Faraon se încăpățîna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toți întîii-născuți din țara Egiptului, dela întîii-născuți ai oamenilor pînă la întîii-născuți ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească, și răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei.
16. Să-ți fie ca un semn pe mînă și ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mîna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.“»
17. După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S’ar putea să-i pară rău poporului văzînd războiul, și să se întoarcă în Egipt.“
18. Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roșie. Copiii lui Israel au eșit înarmați din țara Egiptului.
19. Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luați cu voi oasele mele de aici.“
20. Au plecat din Sucot, și au tăbărît la Etam, la marginea pustiei.