29. La miezul-nopții, Domnul a lovit pe toți întîii născuți din țara Egiptului, dela întîiul-născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al celui închis în temniță, și pînă la toți întîii-născuți ai dobitoacelor.
30. Faraon s’a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui, și toți Egiptenii; și au fost mari țipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.
31. În aceeaș noapte Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis.
32. Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă, și binecuvîntați-mă.“
33. Egiptenii zoreau poporul, și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți vom pieri.“
34. Poporul și-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, și le-au pus pe umeri.
35. Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, și au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine.
36. Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor, cari le-au împlinit cererea. Și astfel au jăfuit pe Egipteni.
37. Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape șase sute de mii de oameni cari mergeau pe jos, afară de copii.
38. O mulțime de oameni de tot soiul s’au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi.