15. Timp de șapte zile, veți mînca azimi. Din cea dintîi zi veți scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca pîne dospită, din ziua întîi pînă în ziua a șaptea, va fi nimicit din Israel.
16. În ziua dintîi veți avea o adunare de sărbătoare sfîntă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfîntă. Să nu faceți nici o muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mîncarea fiecărui ins.
17. Să țineți sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege vecinică pentru urmașii voștri.
18. În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mîncați azimi, pînă în seara zilei a douăzeci și una a lunii.
19. Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mînca pîne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș.
20. Să nu mîncați pîne dospită; ci, în toate locuințele voastre, să mîncați azimi.“
21. Moise a chemat pe toți bătrînii lui Israel, și le-a zis: „Duceți-vă de luați un miel pentru familiile voastre, și junghiați Paștele.
22. Să luați apoi un mănunchi de isop, să-l muiați în sîngele din strachină, și să ungeți pragul de sus și cei doi stîlpi ai ușii cu sîngele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă pînă dimineața.
23. Cînd va trece Domnul ca să lovească Egiptul, și va vedea sîngele pe pragul de sus și pe cei doi stîlpi ai ușii, Domnul va trece pe lîngă ușă, și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.
24. Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac.
25. Cînd veți intra în țara, pe care v’o va da Domnul, după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfînt.
26. Și cînd vă vor întreba copiii voștri: «Ce însemnează obiceiul acesta?»
27. să răspundeți:«Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lîngă casele copiilor lui Israel în Egipt, cînd a lovit Egiptul, și ne-a scăpat casele noastre.“ Poporul s’a plecat, și s’a închinat pînă la pămînt.
28. Și copiii lui Israel au plecat, și au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.
29. La miezul-nopții, Domnul a lovit pe toți întîii născuți din țara Egiptului, dela întîiul-născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al celui închis în temniță, și pînă la toți întîii-născuți ai dobitoacelor.
30. Faraon s’a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui, și toți Egiptenii; și au fost mari țipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.
31. În aceeaș noapte Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis.
32. Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă, și binecuvîntați-mă.“
33. Egiptenii zoreau poporul, și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți vom pieri.“
34. Poporul și-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, și le-au pus pe umeri.