7. Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Pînă cînd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece, și să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?“
8. Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă,“ le-a zis el, „și slujiți Domnului, Dumnezeului vostru. Cari și cine sînt ceice vor merge?“
9. Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrînii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri; căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.“
10. Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gînd să faceți!
11. Nu, nu; ci duceți-vă, voi bărbații, și slujiți Domnului, căci așa ați cerut.“ Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon.
12. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mîna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului, și să mănînce toată iarba pămîntului, tot ce a lăsat piatra.“
13. Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului; și Domnul a făcut să sufle un vînt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele.