22. Moise și-a întins mîna spre cer; și a fost întunerec besnă în toată țara Egiptului, timp de trei zile.
23. Nici nu se vedeau unii pe alții, și nimeni nu s’a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel, era lumină.
24. Faraon a chemat pe Moise, și a zis:„Duceți-vă, și slujiți Domnului! Să nu rămînă în țară decît oile și boii voștri; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.“
25. Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuți jertfele și arderile de tot, pe cari le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,
26. și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, și să nu rămînă o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pînă vom ajunge acolo, nu știm ce vom alege ca să aducem Domnului.“
27. Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n’a vrut să-i lase să plece.
28. Faraon a zis lui Moise: „Ieși dela mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.“
29. „Da!“ a răspuns Moise,„nu mă voi mai arăta înaintea ta.“