13. Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului; și Domnul a făcut să sufle un vînt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele.
14. Lăcustele au venit peste țara Egiptului, și s’au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atît de mare cum nu mai fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.
15. Au acoperit toată fața pămîntului, de nu se mai vedea pămîntul; au mîncat toată iarba depe pămînt și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; și n’a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe cîmp, în toată țara Egiptului.
16. Faraon a chemat îndată pe Moise și pe Aaron, și a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, și împotriva voastră.
17. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; și rugați pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze dela mine și urgia aceasta de moarte!“
18. Moise a ieșit dela Faraon, și s’a rugat Domnului.
19. Domnul a făcut să sufle un vînt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, și le-a aruncat în marea Roșie; n’a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.
20. Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
21. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mîna spre cer, și va fi întunerec peste țara Egiptului, așa de întunerec de să se poată pipăi.“
22. Moise și-a întins mîna spre cer; și a fost întunerec besnă în toată țara Egiptului, timp de trei zile.
23. Nici nu se vedeau unii pe alții, și nimeni nu s’a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel, era lumină.
24. Faraon a chemat pe Moise, și a zis:„Duceți-vă, și slujiți Domnului! Să nu rămînă în țară decît oile și boii voștri; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.“