8. Scrieți dar în folosul Iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desființată.“
9. Logofeții împăratului au fost chemați în vremea aceea, în a douăzeci și treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, și au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, Iudeilor, căpeteniilor oștirii, dregătorilor și mai marilor celor o sută douăzeci și șapte de ținuturi așezate de la India la Etiopia, fiecărui ținut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui, și Iudeilor după scrierea și limba lor.
10. Au scris în numele împăratului Ahașveroș, și au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimes scrisorile prin alergători, călări pe cai și catîri născuți din iepe.
11. Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie Iudeilor, ori în care cetate ar fi fost, să se adune și să-și apere viața, să nimicească, să omoare și să peardă, împreună cu pruncii și femeile lor, pe toți aceia din fiecare popor și din fiecare ținut cari ar lua armele să-i lovească, și să le prădeze averile.
12. Aceasta să se facă într’o singură zi, în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar.
13. Aceste scrisori cuprindeau hotărîrea care trebuia vestită în fiecare ținut, și dădeau de știre tuturor popoarelor că Iudeii stau gata pentru ziua aceea ca să se răzbune pe vrăjmașii lor.
14. Alergătorii, călări pe cai și pe catîri, au plecat îndată și în toată graba, după porunca împăratului.Hotărîrea a fost vestită și în capitala Susa.
15. Mardoheu a ieșit dela împărat, cu o haină împărătească albastră și albă, cu o mare cunună de aur, și cu o mantie de in subțire și de purpură. Cetatea Susa striga și se bucura.
16. Pentru Iudei nu era decît fericire și bucurie, veselie și slavă.
17. În fiecare ținut și în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului și hotărîrea lui, a fost între Iudei bucurie și veselie, ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni dintre popoarele țării s’au făcut Iudei, căci îi apucase frica de Iudei.