14. Avea lîngă el pe Carșena, pe Șetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, șapte domnitori ai Persiei și Mediei, cari vedeau fața împăratului și cari aveau locul întîi în împărăție.
15. „Ce trebuie“, a zis el, „să se facă împărătesei Vasti, după lege, pentrucă n’a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahașveroș prin fameni?“
16. Memucan a răspuns înaintea împăratului și domnitorilor: „Nu numai față de împărat s’a purtat rău împărăteasa Vasti; ci și față de toți domnitorii și toate popoarele cari sînt în toate ținuturile împăratului Ahașveroș.
17. Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoștința tuturor femeilor, și le va face să-și nesocotească bărbații. Ele vor zice: «Împăratul Ahașveroș a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, și ea nu s’a dus.»
18. Și în ziua aceasta crăiesele Persiei și Mediei, cari vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot așa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreț și mînie.
19. Dacă împăratul găsește cu cale, să se dea poruncă din partea lui și să se scrie în legile Perșilor și Mezilor, cu arătare că nu trebuie să se calce, o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahașveroș. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia, mai bună decît ea.
20. Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăția lui, – căci este mare – și toate femeile vor da cinste bărbaților lor, dela mare pînă la mic.“
21. Părerea aceasta a fost primită de împărat și de domnitori, și împăratul a lucrat după cuvîntul lui Memucan.
22. A trimes scrisori tuturor ținuturilor din împărăția lui, fiecărui ținut după scrierea lui, și fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpîn în casa lui, și că va vorbi limba poporului său.