1. Cine este ca cel înțelept, și cine pricepe rostul lucrurilor? Înțelepciunea omului îi luminează fața, și asprimea feței i se schimbă.
2. Eu îți spun: „Păzește poruncile împăratului, din pricina jurămîntului, făcut înaintea lui Dumnezeu.
3. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, și nu stărui într’un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,
4. pentrucă vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?“
5. Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea și judecata.
6. Căci pentru orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om.
7. Dar el nu știe ce și cum se va întîmpla, căci n’are nici cine-i spune.
8. Omul nu este stăpîn pe suflarea lui ca s’o poată opri, și n’are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
9. Toate acestea le-am văzut, și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face supt soare. Este o vreme cînd un om stăpînește peste alt om, ca să-l facă nenorocit.