17. Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
18. Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n’o lași din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
19. Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într’o cetate.
20. Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
21. Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s’auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
22. Căci știe inima ta de cîte ori ai vorbit și tu de rău pe alții.
23. Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Mă voi înțelepți.“ Dar înțelepciunea a rămas departe de mine.
24. Cu mult mai departe decît era mai înainte, și ce adîncă! Cine o va putea găsi?
25. M-am apucat și am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înțeleg, să adîncesc, și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor, și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei.
26. Și am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă și un laț, și ale cărei mîni sînt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
27. Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;
28. iată ce-mi caută și acum sufletul, și n’am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n’am găsit în toate acestea.
29. Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.