1. Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, și ziua morții de cît ziua nașterii.
2. Mai bine să te duci într’o casă de jale de cît să te duci într’o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfîrșitul oricărui om, și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta.
3. Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feței inima se face mai bună.
4. Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
5. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului de cît să asculți la cîntecul celor fără minte.
6. Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Și aceasta este o deșertăciune.
7. Averea luată prin silă înebunește pe cel înțelept, și mita strică inima.
8. Mai bun este sfîrșitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
9. Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuiește în sînul nebunilor.
10. Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?“ Căci nu din înțelepciune întrebi așa.
11. Înțelepciunea prețuiește cît o moștenire, și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
12. Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au.
13. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?