7. Toată truda omului este pentru gura lui, și totuș poftele nu i se împlinesc niciodată.
8. Căci ce are înțeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii?
9. Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt.
10. Ce este omul, se cunoaște după numele care i s’a dat de mult: se știe că este din pămînt, și nu poate să se judece cu celce este mai tare decît el.
11. Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulțește deșertăciunea, ce folos are omul din ea?
12. Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții lui de viețuire deșartă, pe cari le petrece ca o umbră? Și cine poate să spună omului ce va fi după el supt soare?