17. Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mînile mele, și le-am sfărîmat subt ochii voștri.
18. M’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănînc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrșiserăți, făcînd ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mîniați.
19. Căci mă îngrozisem la vederea mîniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, pînă acolo încît voia să vă nimicească. Dar Domnul m’a ascultat și de data aceasta.
20. Domnul de asemenea era foarte mîniat și pe Aaron, așa încît voia să-l piardă, și eu m’am rugat atunci și pentru el.
21. Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărîmat pînă s’a făcut praf, și am aruncat praful acela în pîrîul care curgea din munte.
22. Apoi la Tabeera, la Masa, și la Chibrot-Hataava, voi iarăși ați ațîțat mînia Domnului.
23. Și cînd v’a trimes Domnul de la Cades-Barnea, zicînd: „Suiți-vă, și luați în stăpînire țara pe care v’o dau!“ voi v’ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n’ați avut credință în El, și n’ați ascultat glasul Lui.
24. V’ați tot răsvrătit împotriva Domnului de cînd vă cunosc.
25. M’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți, m’am aruncat cu fața la pămînt, pentrucă Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
26. M’am rugat Domnului, și am zis: „Stăpîne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mîna Ta cea puternică.
27. Adu-ți aminte de robii tăi, Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui,
28. ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: «Pentrucă Domnul n’avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentrucă-i ura,de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.»