13. Domnul mi-a zis: „Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpățînat.
14. Lasă-mă să-i nimicesc și să le șterg numele de subt ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decît poporul acesta.“
15. M’am întors și m’am pogorît de pe munte care era tot numai foc, cu cele două table ale legămîntului în amîndouă mînile mele.
16. M’am uitat, și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă depărtaserăți curînd dela calea pe care v’o arătase Domnul.
17. Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mînile mele, și le-am sfărîmat subt ochii voștri.
18. M’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănînc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrșiserăți, făcînd ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mîniați.
19. Căci mă îngrozisem la vederea mîniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, pînă acolo încît voia să vă nimicească. Dar Domnul m’a ascultat și de data aceasta.
20. Domnul de asemenea era foarte mîniat și pe Aaron, așa încît voia să-l piardă, și eu m’am rugat atunci și pentru el.
21. Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărîmat pînă s’a făcut praf, și am aruncat praful acela în pîrîul care curgea din munte.