18. Ai părăsit Stînca cea care te-a născut,Și ai uitat pe Dumnezeul,care te-a întocmit.
19. Domnul a văzut lucrul acesta, și S’a mîniat,S’a supărat pe fiii și fiicele Lui.
20. El a zis: „Îmi voi ascunde Fața de ei,Și voi vedea care le va fi sfîrșitul,Căci sînt un neam stricat,Sînt niște copii necredincioși.
21. Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,M’au mîniat prin idolii lor deșerți;Și Eu îi voi întărîta la gelozie printr’un popor care nu este un popor.Îi voi mînia printr’un neam fără pricepere.
22. Căci focul mîniei Mele s’a aprins,Și va arde pînă în fundul locuinței morților,Va nimici pămîntul și roadele lui,Va arde temeliile munților.
23. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei,Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor.
24. Vor fi topiți de foame, stinși de friguri,Și de boli cumplite;Voi trimete în ei dinții fiarelor sălbaticeȘi otrava șerpilor.
25. Afară, vor peri de sabie, Și înlăuntru, vor peri de groază:Și tînărul și fata,Și copilul de țîță ca și bătrînul.
26. Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare»,Le voi șterge pomenirea dintre oameni!
27. Dar Mă tem de ocările vrăjmașului,Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească,Și să zică: «Mînă noastră cea puternică,Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri».
28. Ei nu sînt un neam care și-a perdut bunul simț,Și nu-i pricepere în ei.
29. Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege,Și s’ar gîndi la ce li se va întîmpla.
30. Cum ar urmări unul singur o mie din ei,Și cum ar pune doi pe fugă zece mii,Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca,Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?
31. Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră,Vrăjmașii noștri înșiși sînt judecători în această privință.
32. Ci vița lor este din sadul SodomeiȘi din ținutul Gomorei;Strugurii lor sînt struguri otrăviți,Bobițele lor sînt amare;
33. Vinul lor este venin de șerpi,Este otravă cumplită de aspidă.