21. Cînd va fi lovit atunci cu o mulțime de rele și necazuri, cîntarea aceasta, care nu va fi uitată și pe care uitarea n’o va șterge din gura urmașilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, cari se arată și azi, înainte chiar ca să-l fi dus în țara pe care am jurat că i-o voi da“.
22. În ziua aceea, Moise a scris cîntarea aceasta, și a învățat pe copiii lui Israel s’o cînte.
23. Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, și a zis: „Întărește-te și îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în țara pe care am jurat că le-o voi da; și Eu însumi voi fi cu tine“.
24. Dupăce a isprăvit Moise în totul de scris într’o carte cuvintele legii acesteia,
25. a dat următoarea poruncă Leviților, cari duceau chivotul legămîntului Domnului:
26. „Luați cartea aceasta a legii, și puneți-o lîngă chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.
27. Căci eu îți cunosc duhul tău de răzvrătire și încăpățînarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiți voi împotriva Domnului cît trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cît mai răzvrătiți veți fi după moartea mea!
28. Strîngeți înaintea mea pe toți bătrînii semințiilor voastre și pe căpeteniile oștirii voastre; voi spune cuvintele acestea în fața lor, și voi lua martor împotriva lor cerul și pămîntul.
29. Căci știu că după moartea mea vă veți strica, și vă veți abate dela calea pe care v’am arătat-o; și în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veți face ce este rău înaintea Domnului, pînă acolo încît să-L mîniați prin lucrul mînilor voastre“.
30. Moise a rostit toate cuvintele cîntării acesteia, în fața întregei adunări a lui Israel: