1. Cînd vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi, și vei vedea cai și cară, și un popor mai mare la număr de cît tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine.
2. La apropierea luptei, preotul să vină și să vorbească poporului.
3. Să le spună: „Ascultă, Israele! Voi astăzi sînteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se turbure inima, fiți fără teamă, nu vă spăimîntați, nu vă îngroziți dinaintea lor.
4. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmașii voștri, ca să vă mîntuiască.
5. Mai marii oștirii să vorbească apoi poporului și să zică: „Cine a zidit o casă nouă, și nu s’a așezat încă în ea, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să se așeze altul în ea.
6. Cine a sădit o vie, și n’a mîncat încă din ea, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să mănînce altul din ea.
7. Cine s’a logodit cu o femeie, și n’a luat-o încă, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s’o ia altul“.
8. Mai marii oștirii să vorbească mai departe poporului, și să spună: „Cine este fricos și slab la inimă, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraților lui“.
9. După ce mai marii oștirii vor isprăvi de vorbit poporului, să așeze pe căpeteniile oștirii în fruntea poporului.
10. Cînd te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, s’o îmbii cu pace.
11. Dacă primește pacea și-ți deschide porțile, tot poporul care se va afla în ea să-ți dea bir și să-ți fie supus.
12. Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s’o împresori.
13. Și dupăce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mînile tale, să treci prin ascuțișul săbiei pe toți cei de parte bărbătească.
14. Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, și să mănînci toată prada vrăjmașilor tăi, pe cari ți-i va da în mînă Domnul, Dumnezeul tău.
15. Așa să faci cu toate cetățile cari vor fi foarte departe de tine, și cari nu fac parte din cetățile neamurilor acestora.
16. Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă.
17. Ci să nimicești cu desăvîrșire popoarele acelea, pe Hetiți, pe Amoriți, pe Cananiți, pe Fereziți, pe Heviți, și Iebusiți, cum ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,
18. ca să nu vă învețe să faceți după toate urîciunile pe cari le fac ele pentru dumnezeii lor, și să păcătuiți astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru.
19. Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care ești în război, ca s’o cucerești, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănînci din ei și să nu-i tai; căci pomul de pe cîmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine?
20. Numai copacii pe cari-i vei ști că nu sînt pomi buni de mîncat, vei putea să-i strici și să-i tai, și vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetății care este în război cu tine, pînă va cădea.