1. Dupăce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile acelea a căror țară ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, dupăce le vei izgoni și vei locui în cetățile și în casele lor,
2. să desparți trei cetăți în mijlocul țării pe care ți-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.
3. Să faci drumuri, și să împarți în trei părți ținutul țării pe care ți-o va da ca moștenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci așa, pentruca orice ucigaș să poată fugi în cetățile acestea.
4. Legea aceasta să fie pentru ucigașul care va fugi acolo ca să-și scape viața, cînd va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte.
5. Așa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mîna, ca să taie copacul, ferul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său, și-l omoară. Atunci el să fugă într’una din cetățile acestea ca să-și scape viața;
6. pentru ca nu cumva răsbunătorul sîngelui, aprins de mînie și urmărind pe ucigaș, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, și să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaș aproapelui său.
7. De aceea îți dau porunca aceasta: Să desparți trei cetăți.
8. Cînd Domnul, Dumnezeul tău, îți va lărgi hotarele, cum a jurat părinților tăi, și-ți va da toată țara pe care a făgăduit părinților tăi că ți-o va da,
9. – numai să păzești și să împlinești toate aceste porunci pe cari ți le dau astăzi, ca să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, și să umbli totdeauna pe căile Lui – atunci să mai adaugi trei cetăți la cele trei,
10. pentruca să nu fie vărsat sîngele celui nevinovat în mijlocul țării pe care ți-o dă de moștenire Domnul, Dumnezeul tău, și astfel să fii vinovat de omor.
11. Dar dacă un om fuge într’una din aceste cetăți, dupăce a întins lațuri aproapelui său din vrăjmășie împotriva lui, dupăce s’a aruncat asupra lui și l-a lovit așa încît i-a pricinuit moartea,
12. bătrînii din cetatea lui să trimeată să-l prindă și să-l dea în mînile răzbunătorului sîngelui, ca să moară.
13. Să n’ai milă de el, și să ștergi din Israel sîngele celui nevinovat, ca să fii fericit.
14. Să nu muți hotarele aproapelui tău, puse de strămoșii tăi, în moștenirea pe care vei avea-o în țara pe care ți-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.
15. Un singur martur nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decît pe mărturia a doi sau trei marturi.
16. Cînd un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,
17. cei doi oameni cu pricina să se înfățișeze înaintea Domnului, înaintea preoților și judecătorilor cari vor fi atunci în slujbă.
18. Judecătorii să facă cercetări amănunțite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, și că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
19. atunci să-i faceți cum avea el de gînd să facă fratelui său. Să scoți astfel răul din mijlocul tău.
20. În felul acesta, ceilalți vor auzi și se vor teme, și nu se va mai face o faptă așa de nelegiuită în mijlocul tău.
21. Să n’ai nici o milă, ci să ceri: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior.