20. Cînd Domnul, Dumnezeul tău, îți va lărgi hotarele, cum ți-a făgăduit, și dorința să mănînci carne te va face să zici: „Aș vrea să mănînc carne!“ vei putea să mănînci după dorința ta.
21. Dacă locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Și așeze acolo Numele, este departe de tine, vei putea să tai vite din cireadă și din turmă, cum ți-am poruncit, și vei putea să mănînci din ele în cetățile tale, după dorința ta.
22. Să mănînci din ele cum se mănîncă din căprioară și cerb; cel ce va fi necurat și cel ce va fi curat vor mînca și ei amîndoi.
23. Numai, vezi să nu cumva să mănînci sîngele, căci sîngele este viața (sufletul); și să nu mănînci sufletul împreună cu carnea.
24. Să nu-l mănînci, ci să-l verși pe pămînt ca apa.
25. Să nu-l mănînci, ca să fii fericit, tu și copiii tăi după tine, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului.
26. Dar lucrurile pe cari vei voi să le închini Domnului și darurile pe cari le vei aduce pentru împlinirea unei juruințe, să te duci să le aduci în locul pe care-l va alege Domnul.
27. Să-ți aduci arderile de tot, carnea și sîngele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sîngele să fie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tău, iar carnea s’o mănînci.