10. Domnul, Dumnezeul vostru, v’a înmulțit, și azi sînteți foarte mulți la număr, ca stelele cerului.
11. Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă mărească de o mie de ori pe atît, și să vă binecuvinteze, după cum a făgăduit!
12. Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre?
13. Luați din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, și-i voi pune în fruntea voastră.“
14. Voi mi-ați răspuns, și ați zis: „Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.“
15. Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre.
16. Am dat, în acelaș timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: „Să ascultați pe frații voștri, și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
17. Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Și cînd veți găsi o pricină prea grea, s’o aduceți înaintea mea, ca s’o aud.“
18. Așa v’am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut.
19. Am plecat din Horeb, și am străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele Amoriților, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cades-Barnea.
20. Și eu v’am zis: „Ați ajuns la muntele Amoriților pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
21. Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpînire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme, și nu te înspăimînta.“