5. În clipa aceea, s’au arătat degetele unei mîni de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris.
6. Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat că i s’au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s’au izbit unul de altul.
7. Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cetitorii în stele, Haldeii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul și a zis înțelepților Babilonului:„Oricine va putea citi scrisoarea aceasta și mi-o va tîlcui, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănțișor de aur la gît, și va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăției.“
8. Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n’au putut nici să citească scrisoarea și nici s’o tîlcuiască împăratului.
9. Din pricina aceasta împăratul Belșațar s’a spăimîntat foarte tare, fața i s’a îngălbenit și mai marii lui au rămas încremeniți.
10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: „Să trăiești vecinic, împărate! Să nu te turbure gîndurile tale, și să nu ți se îngălbenească fața!
11. În împărăția ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți; și pe vremea tatălui tău, s’au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori,
12. și anume, pentrucă s’a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltșațar, un duh înalt, știință și pricepere, putința să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, și să deslege lucrurile încîlcite. Să fie chemat dar Daniel, și el îți va da tîlcuirea!“