24. Atunci împăratul Nebucadnețar s’a înspăimîntat, și s’a sculat repede. A luat cuvîntul, și a zis sfetnicilor săi: „N’am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?“ Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!“
25. El a luat iarăș cuvîntul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblînd slobozi în mijlocul focului, și nevătămați; și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!“
26. Apoi Nebucadnețar s’a apropiat de gura cuptorului aprins, și, luînd cuvîntul, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Înalt, ieșiți afară și veniți încoace!“ Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului.
27. Dregătorii, îngrijitorii, cîrmuitorii, și sfetnicii împăratului s’au strîns și au văzut că focul n’avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pîrliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.
28. Nebucadnețar a luat cuvîntul, și a zis: „Binecuvîntat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimes pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi cari s’au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor de cît să slujească și să se închine altui dumnezeu de cît Dumnezeului lor!
29. Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, va fi făcut bucăți și casa lui va fi prefăcută într’un morman de murdării, pentrucă nu este niciun alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.“
30. După aceea, împăratul a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste, în ținutul Babilonului.